Pentru membrii NATO, speranța de a obține ca Ankara să-și ridice veto-ul impus aderării Suediei înainte de summitul de la Vilnius din 11 și 12 iulie scade vertiginos. Într-o conversație telefonică, pe 25 iunie, cu secretarul general NATO Jens Stoltenberg, președintele turc Recep Tayyip Erdogan și-a detaliat noile condiții pentru a accepta intrarea Stockholmului în alianța militară occidentală, scrie cotidianul islamo-conservator din Istanbul Yeni Safak.
După ce a obținut o modificare a Constituției suedeze și a legii sale anti-terorism pentru a permite extrădarea membrilor identificați, cunoscuți sau presupuși ai gherilei kurde PKK refugiați în Suedia, președintele turc cere acum ca Stockholm să-și pună concret în aplicare această lege și să interzică manifestațiile și activitățile „pro-PKK” și pro-kurde din Suedia, scrie ziarul.
O serie de revelații făcute de agenția de presă Reuters riscă însă să complice și mai mult procesul aderării Suediei la NATO: procurori americani și suedezi studiază acum o plângere pentru corupție care îl numește și implică direct pe un fiu al lui Erdogan.
Este vorba de o plângere penală care susține că filiala suedeză a unei companii americane se angajase să plătească zeci de milioane de dolari în comisioane pentru ca un fiu al președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, s-o ajute să-și asigure o poziție dominantă pe piață în Turcia.
După ce a primit plângerea în luna aprilie, Departamentul Justiției din SUA și procurorii suedezi au însărcinat o agenție de detectivi specializată să efectueze anchete preliminare și să stabilească dacă a putut fi încălcată vreo prevedere din legile americane și suedeze anti-corupție, potrivit unor documente legale oficiale consultate de Reuters.
Nu este deloc sigur că o asemenea anchetă penală îl va face pe Erdogan mai predispus să-și ridice veto-ul impus asupra aderării Suediei la NATO.
Încă un Coran ars în public în Suedia cu permisiunea poliției
Nu e sigur nici că faptul divers, foarte mediatizat, care a avut loc miercuri, 28 iunie, la Stockholm, îl va face pe Erdogan mai favorabil Suediei: protejat de poliție și filmat de jurnaliști suedezi și străini, un irakian care se prezintă ca ateu și născut în credința creștină a uns cu slănină un exemplar al Coranului înainte de a rupe pagini și a-i da foc, relatează cotidianul Aftonbladet. Evenimentul, care a avut loc foarte aproape de principala moschee din capitala Suediei, în cartierul Södermalm, a declanșat țipete de furie din partea a zeci de persoane care se aflau acolo, în vreme ce moscheea primea credincioșii cu ocazia sărbătorii sacrificiului Eid Al-Adha.
Potrivit aceluiaşi ziar, apropiat de opoziţia social-democrată, poliţia a arestat un bărbat care intenţiona să arunce cu pietre în irakian. Înainte de gestul său public, acesta din urmă, pe nume Salwan Momika, explicase pentru Svenska Dagbladet (cotidian conservator), că dorește să-și exprime repulsia față de Coran, text care „încurajează terorismul” și „reprezintă un pericol pentru valorile democrației suedeze”.
Cum Michel Houellebecq a derivat spre extrema dreaptă
În Franța, scriitorul Michel Houellebcq ocupă prima pagină a ultimului număr al revistei lunare de extrema-extremă-dreaptă L’Incorrect (despre ultimele romane ale lui Michel Houellebecq Supunerea / Soumission și Serotonina am mai scris aici și aici).
Ce spune Houellebecq în acel interviu se situează dincolo de elucubrațiile personajelor din romanele lui. Vorbind despre Ucraina, Houellebecq constată: «O țară europeană a descoperit că vecinul său poate s-o invadeze.» Da, completează el, «în realitate nu este însă vecinul, ci fostul proprietar.» Altfel zis, potrivit celui mai vândut scriitor francez, nu Putin ar fi agresorul. Dar cine, atunci?
«Descoperim plăcerea americanilor de a declanșa războaie», spune el, cel care în romanul Supunerea (Soumission, din 2016) denunța tendința intelectualilor francezi de a accepta ideologii totalitare.
Căutând să se arate și strateg militar, Houllebecq își mai expune, în acest interviu cu o revistă de extrema dreaptă, concepția sa privind apărarea națională: «E suficient să ai o armă nucleară funcțională, căci armatele convenționale nu mai contează azi.»
Iar în materie de politică internă, poate în perspectiva alegerilor europene de anul viitor, Houellebecq își exprimă preferința pentru politicianul de extrema dreaptă Florian Philippot, fost adjunct al lui Marine Le Pen. Dar planeta poate dormi liniștită, microscopicul partid al lui Philippot a obținut, în alegerile legislative franceze din 2022, impresionantul scor de 0,5%. Allons enfants, chiar dacă victoria e încă departe!
Un film ciudat despre Holocaust în România
În sfârșit, tot în Franța, săptămânalul politico-satiric Le Canard enchaîné are la rubrica sa cinematografică (dar numai în ediția pe hârtie) cronica unui film israelian care rulează începând de astăzi în săli în Franța, un film al regizorului Ludi Boeken, intitulat în franceză Dernière séance à Bucarest (“séance” în sensul de proiecție, adică: Ultima proiecție la București), film care, plecând de la un fapt real, prezintă o perspectivă originală a Holocaustului în România. Iată, pe scurt, cronica filmului:
«Suntem în Haifa, în 1955. Eliahu e prezentat în fața curții marțiale. Acest evreu român scăpat din Holocaust e un dezertor al armatei israeliene: a dezertat pentru a-și răzbuna familia — a ajuns în Franța ca să se angajeze în Legiunea străină și s-a oferit ca voluntar pentru Indochina, astfel încât să poată regăsi un fost căpitan din Garda de Fier românească, un om care, în 1941 la București, îl executase pe tatăl lui, proprietar al unui cinema, și îi deportase mama și sora…»
Subiectul e original și neașteptat, iar Le Canard este laudativ, chiar dacă emite și anumite critici estetice și legate de scenariu: «Ludi Boeken adaptează aici o poveste neașteptată și autentică. Filmul lui, plin de bune intenții, are meritul de a arăta Shoah (Holocaustul) din România, între pogromuri și marșul morții. Și o face, chiar dacă păcătuiește prin estetică: o abordare de carte poștală, cu o cascadă de flash-back-uri și un joc actoricesc inegal.»
