Presa de pe continent are ca principale titluri lucruri legate de summitul UE de la Bruxelles, în schimb în Marea Britanie ceea ce domină este altceva: planul guvernului pentru a deporta în Rwanda migranții a căror cerere de azil e respinsă a fost blocat de către Curtea de Apel.
Judecătorii au convenit cu o majoritate de doi la unu că Rwanda nu este o țară sigură și că deportările acolo ar fi, prin urmare, ilegale.
Să amintim că în schimbul unei sume de 120 milioane de lire sterline [144 milioane de euro], Rwanda acceptase în aprilie 2022 să primească și să cazeze pe solul său imigranți respinși de Marea Britanie.
Guvernul conservatorului Rishi Sunak a anunțat deja că va ataca această hotărâre la Curtea Supremă. Dar, în așteptarea verdictului celei mai înalte instanțe din Regatul Unit, presa britanică a reacționat deja pe larg la știrea acestui prim eșec pentru guvern, precum The New European care a subliniat din start inconsecvenţa ce a înconjurat această politică din momentul adoptării ei.
Astfel, scrie sarcastic publicația, „iată că un partid ridicol și superficial (Tory) a propus o politică ridicolă și superficială care n-a supraviețuit contactului cu realitatea”.
Pe un ton deloc mai blând, The Spectator scrie despre, un verdict “devastator” pentru guvern, ba chiar săptămânalul evocă “duhoarea morții politice” pentru Rushi Sunak, incapabil să obţină rezultate pe tema imigraţiei atât de dragă conservatorilor.
„Un tehnocrat ca Sunak nu va putea da ceea ce vor milioane de alegători ostili imigrației, iar cei mai mulți au înțeles asta”, prezice, fatal, această publicație de dreapta. „Ambarcațiunile ilegale continuă să acosteze, dar nava guvernului Sunak se scufundă rapid, în plin naufragiu.”
Coran ars în Suedia: Marocul își recheamă ambasadorul
Guvernul de la Rabat a condamnat un act „insultător și iresponsabil”, după ce miercuri un imigrant irakian a dat foc unui Coran în fața celei mai mari moschei din Stockholm, în timpul unei „demonstrații” autorizate de poliția suedeză.
Ambasadorul Marocului în Suedia, Karim Medrek, a fost „rechemat pentru consultare în regat, pe o perioadă nedeterminată”, potrivit unui comunicat de presă de la Rabat. „Confruntat cu aceste provocări repetitive, comise sub privirea mulțumită a guvernului suedez”, și la instrucțiunile regelui Mohammed al VI-lea, însărcinatul suedez cu afaceri la Rabat a fost convocat miercuri la Ministerul de Externe al Marocului. „Autorizarea acestei demonstrații incendiare” a înfuriat și Turcia, care a denunțat un act „inacceptabil”, relatează CNN. Incidentul ar putea pune sub semnul îndoielii perspectivele Suediei de aderare la NATO, pe care Turcia o blochează, așa cum am arătat-o în revista presei de joi 29 iunie.
«Rusia: ce e mai rău abia o să vină»
Ca în fiecare săptămână, “Courrier international”, revista franceză care oferă în traducere cea mai bună selecție a presei mondiale, oferă un dosar special, iar de data asta, după revolta de operetă ratată a lui Evgheni Prigojin, patronul mercenarilor din Wagner, dosarul este «Rusia: ce e mai rău abia o să vină», titlu grăitor de la sine.
“Revolta de operetă” este formula unei analize din Der Spiegel care deschide dosarul: „De la început, era limpede că forțele lui Prigojin n-ar fi fost suficiente pentru a răsturna instituțiile loiale Kremlinului. Prigojin își făcuse mult prea mulți dușmani, de ani de zile, pentru a putea duce la capăt așa ceva”, scrie Christian Esch, șeful biroului de la Kiev al săptămânalului german.
Rămâne însă faptul că a fost o umilire pentru Vladimir Putin pe care o vor plăti fără îndoială „trădătorii”, probabil și ucrainenii, care vor trebui acum să facă o demonstrație de forță suplimentară. Și, de asemenea, rușii înșiși vor plăti, sau cel puțin cei suspectați de trădare.
Dar acest weekend dement a revelat altceva foarte important: apatia profundă a populației ruse, cum o analizează jurnalista Anne Applebaum într-un articol pentru The Atlantic. Mercenarii n-au întâmpinat rezistență, dar nici nu au provocat panică. După ani de zile în care a cultivat apatia publică, Putin descoperă că ai săi concetățeni sunt indiferenți la soarta lui, subliniază Anne Applebaum.
Cadavrul (nedelicios) al limbii
În sfârșit, magicul săptămânal politico-satiric francez Charlie Hebdo are în ultimul său număr (numai în ediția pe hârtie) un articol la fel de magic despre „cadavrul poeziei”. Totul pleacă de la reeditarea în Franța a unui text excepțional, uitat, publicat în 1931 de marele lingvist rus exilat Roman Jakobson, adevăratul părinte al structuralismului. Textul se intitulează Generația care și-a irosit poeții și se ocupă de modul în care revoluția bolșevică, într-adevăr, și-a devorat poeții și artizanii cuvântului, după ce s-a sprijinit pe ei. Cum spune Charlie Hebdo: «este o carte care ne vorbește despre noi astăzi: Jakobson arată cum limbajul totalitar se coagulează digerând poezia topită în acid».
Textul lui Jakobson gravitează în jurul figurii tragice a lui Maiakovski, care a avut o credință cvasi-religioasă în revoluția leninistă, până când a fost împins de birocrații lui Stalin să se sinucidă. Maiakovski începuse să ridiculizeze birocrații, iar limbajul totalitar, precum religiile, nu acceptă caricatura.
Birocrații vorbitori în sigle, acronime, inițiale și limbă unică au ucis poetul. Astăzi revenim la o limbă unică lipsită de poezie, or, spunea Jakobson, lipsită de funcția sa poetică - o limbă devine un cadavru. Contribuim cu toții la asta, în fiecare zi, folosind excesiv protezele digitale pe care le numim limbaj. Iar asta are consecințe politice grave, constată Charlie Hebdo: când Elon Musk spune că în cincisprezece ani limbajul uman va deveni inutil (obsolete), toată lumea îl aplaudă.
Cu cât lovește mai mult în cadavru, cu atât Musk e ascultat mai abitir ca un profet: transhumanismul informatic e pe cale de a deveni o religie mai puternică decât cele trei monoteisme reunite.
