Parisul înclină spre aderarea Ucrainei la NATO!… este marele scoop jurnalistic pe care Le Monde îl prezintă în această dimineață în prima pagină.
O ședință a consiliului de apărare al Franței, care s-a ținut la Palatul Elysée, a examinat posibilitatea aderării Kievului la Alianța Atlantică, posibilitate exclusă până acum de Paris, Berlin și Washington, însă promovată activ de țările central-europene precum Polonia și țările baltice. Această uvertură franceză ar urma să crească presiunea asupra Rusiei, în timp ce contraofensiva ucraineană întâmpină o serie de dificultăți tot mai serioase.
Tot așa, Uniunea Europeană plănuiește un ajutor de 50 de miliarde de euro pe patru ani pentru Kiev, este ceea ce a anunțat tot Le Monde, la Paris, în timp real, de îndată ce decizia a fost luată la Bruxelles.
Și, la fel, Uniunea Europeană va forma anul acesta 30.000 de soldați ucraineni.
Schimbarea de atitudine a lui Emmanuel Macron și faptul că Franța sprijină intrarea Ucrainei în NATO i-a fost anunțată direct Giorgiei Meloni, șefa coaliției de dreapta din Italia, venită marți să-l viziteze pe președintele francez la palatul Élysée.
Vizita Giorgiei Meloni a fost urmărită cu mare atenție, atât de presa italiană și franceză, dar și din restul Europei, din pricina tensiunilor recente dintre cele două țări.
Macron și Meloni, o primă întâlnire oficială pentru a „depăși neînțelegerile”
Il Foglio, la Milano, anunțase intâlnirea, în stilul sarcastic al publicației: „Pentru ca ăștia doi să se întâlnească, un eveniment european nu era suficient, a trebuit unul universal.”
Cei doi în cauză sunt Emmanuel Macron și Giorgia Meloni, iar evenimentul la care se referă publicația milaneză este Expoziția Universală din 2030. O întâlnire pe care orașul Roma dorește s-o organizeze, ceea ce a determinat-o pe Meloni și se deplaseze la Bureau international des expositions, la Paris, pentru a apăra candidatura orașului său natal.
Și, din moment ce Meloni tot se afla acolo, s-a luat decizia de a aranja o întâlnire cu președintele francez, prima întâlnire oficială între cei doi lideri.
Zâmbete universal forțate
Presa italiană explică în detaliu cu ce discreție a fost organizată această întâlnire. O întrevedere „într-un format mic și precar, cu logistică minimalistă; nici măcar n-am avut un program precis până ieri seară”, explică La Stampa. Ziarul din Torino vede acest lucru ca pe o confirmare a relațiilor tensionate dintre Macron și Meloni, „care nu reușesc să intre în dinamica clasică a protocolului”.
O serie de membri ai guvernului francez au criticat tendințele de dreapta ale coaliției lui Meloni, de pildă felul în care guvernul condus de ea începe să se amestece în domeniul culturii.
Guvernul șefei Fratelli d'Italia purcede intens la schimbarea conducătorilor instituțiilor culturale, acuzați că ar fi orientați spre stânga, oamenii guvernului având pe față ambiția de-a construi „un nou imaginar italian”.
Ei vorbesc despre apariția unei noi clase conducătoare „meritocratice și pluraliste”, în fața unei elite de stânga „intolerantă”, ceea ce e o caracteristică permanentă a discursurilor culturale de dreapta ale oamenilor lui Meloni.
Promisiunile de schimbare făcute de Meloni au căpătat o rezonanță deosebită la sfârșitul lunii mai. După o serie de controverse legate de târgul de carte din Torino, apoi după anunțul plasării unor oameni de dreapta în fruntea audiovizualului public și plecarea unor prezentatori emblematici, atmosfera a fost îngreunată de relansarea dezbaterii pe tema „culturii hegemonice” afirmată în cadrul executivului.
Le Monde explică cum, împrumutat de la intelectualul comunist italian Antonio Gramsci (1891-1937), acest concept se află în centrul demersului ministrului Culturii, Gennaro Sangiuliano. Menținerea hegemoniei culturale echivalează teoretic cu controlul asupra forțelor de persuasiune pentru a obține consimțământul unei întregi societăți față de schimbarea politică. În diferitele familii ale dreptei radicale italiene, dar și franceze, construirea unei hegemonii culturale, al cărei conținut poate varia, este concepută ca un imperativ inseparabil de cucerirea puterii.
De altfel, mai toată dreapta europeană se arată acum tot mai tentată de extrema dreaptă, cum o constată într-o lungă analiză același Le Monde.
Prin alte părți pe mapamond
Scena internațională mai este dominată și de evoluțiile din Kosovo. Premierul kosovar Albin Kurti a reușit imposibilul în politica americană, scrie Politico: a stârnit un consens rar între democrați și republicani. Din nefericire pentru Kurti (și pentru țara sa), punctul de acord este că liderul din Kosovo e un politician încăpățânat și, uneori, nesăbuit, care a subminat efortul comun americano-european de a obține o soluție durabilă pentru pace între Kosovo și Serbia.
Ungaria și caruselul președinției UE
Cu toate că Parlamentul European încearcă să împiedice Budapesta să preia președinția rotativă a UE în a doua jumătate a anului viitor, pregătirile Ungariei sunt bine în curs și nimic nu pare că o va opri.
It takes three to tango: Spania, Belgia și Ungaria – care împreună formează un „trio” al președințiilor succesive începând de acum – au pregătit deja un proiect comun de program, datat 19 iunie și văzut de Politico.
Evenimente notabile: președințiile lor vor participa la alegerile parlamentare ale UE, programate în perioada 6 iunie - 9 iunie 2024, și la pregătirea viitoarei Comisii Europene.
Pregătirea pentru Ucraina: Cele trei țări analizează împreună cum să integreze noi membri în UE într-un mod care „să consolideze politicile europene cheie”, potrivit proiectului.
Ce urmează: în această săptămână, ambasadorii UE (miercuri) și miniștrii afacerilor UE (joi) vor discuta programul trio-ului.
Ce înseamnă că Franța sprijină candidatura Ucrainei la NATO?
Candidată oficială și la Uniunea Europeană (UE) din iunie 2022, Ucraina este încă departe de a îndeplini condițiile minime pentru NATO și UE. Estimările pentru reconstrucția sa depășesc 410 miliarde de dolari (371,42 miliarde de euro). Deocamdată, Varșovia și țările baltice militează activ și insistent pentru ca vecina lor să adere la NATO. Statele Unite nu văd însă deloc favorabil această perspectivă, urmate îndeaproape de Germania. Parisul, la rândul său, a tergiversat până acum, iar schimbarea de atitudine a lui Emmanuel Macron propune o soluție hibridă care să apropie pozițiile, cum am mai analizat-o aici și aici.
Promisiunea făcută Ucrainei, ca și Georgiei, de a fi primite în NATO datează de la summit-ul de la București din… 2008! În acel moment, toată lumea uitase când s-a făcut acea promisiune, că o țară nu poate intra în NATO dacă nu are rezolvate toate problemele de conflict de frontieră. Or, cele trei țări care se simt cele mai amenințate de Rusia, cu excepția balticilor, și anume: Ucraina, Georgia și Moldova, trei țări cu parte din teritoriu ocupat (desigur, Moldova s-a declarat neutră).
E drept, unii strategi și experți au sugerat că o țară ar putea totuși intra în NATO fără a beneficia de acel articol 5 care îi apără automat teritoriul (articolul 5 al NATO, care prevede că un „atac armat” împotriva unui membru declanșează un răspuns comun al tuturor).
Cel mai probabil, așadar, este că noua poziție a Franței înseamnă că Ucraina va fi binevenită în NATO… după încheierea războiului, dar că până atunci sprijinul militar occidental se va pereniza.
Hunter Biden acceptă să pledeze vinovat de evaziune fiscală
Informația este pe prima pagină a site-urilor de informare din Statele Unite, The New York Times dedicându-i chiar un live-blog. Hunter Biden, fiul președintelui SUA, a acceptat să pledeze vinovat de fraudă cu impozitul pe venit, ca parte a unui acord cu Departamentul de Justiție care i-ar permite, de asemenea, să evite urmărirea penală pentru deținerea unei arme în timp ce era toxicoman, dependent de droguri.
Sub rezerva aprobării unui judecător federal, acest acord ar „închide o anchetă lungă, explozivă din punct de vedere politic, asupra finanțelor, consumului de droguri și afacerilor externe ale fiului turbulent al președintelui Biden”, scrie cotidianul de centru stânga.
Niciun fel de pedeapsă cu închisoarea
Hunter Biden „ar trebui să evite închisoarea și urmărirea penală, ceea ce ar fi fost o mare lovitură pentru tatăl său, aflat în plină pre-campanie pentru realegere”, confirmă foarte conservatorul Wall Street Journal.
Hunter Biden, avocat în vârstă de 53 de ani recunoaște că nu și-a achitat taxele la timp în 2017 și 2018, infracțiuni pentru care va fi condamnat cu suspendare.
