Linkuri accesibilitate

Paul Goble (Jamestown Foundation): „Războiul din Ucraina are o miză chiar mai mare decât Războiul Rece”


Paul Goble (foto arhivă)
Paul Goble (foto arhivă)

În 2022, unii în Occident, politicieni și ziariști, au promovat speranța nerealistă că Ucraina va „împinge” rușii îndărăt cât ai bate din palme. De asta sunt mulți dezamăgiți și „obosiți” să ajute acum, spune Europei Libere expertul american Paul Goble, într-un interviu ce atinge și teme moldovene.

Consilier special pe problemele naționalităților din URSS și afaceri baltice al secretarului de stat american republican James Baker (1989-1992), Paul Goble este autorul a peste 150 de articole despre spațiul sovietic și post-sovietic. În perioada post-comunistă, el a avertizat mereu asupra pericolului revenirii Rusiei la năravuri mai vechi, iar acum numește mereu - chiar în acest interviu - „fascist” regimul aflat la putere la Moscova.

El a lucrat ca analist specializat în spațiul sovietic și post-sovietic la Departamentul de Stat american, Agenția Centrală de Informații (CIA), Vocea Americii și Radio Europa Liberă. Astăzi este analist senior la Jamestown Fundation (SUA) și autorul blogului „Fereastră spre Eurasia” (Window on Eurasia).

Idei principale:

  • Occidentul ar fi trebuit să promită Ucrainei că va fi primită în NATO cel târziu în 2014; așa ar fi fost prevenită invazia rusă din 2022. Ucraina ar putea fi primită chiar acum în alianță, iar niște baze NATO la est de Kiev ar fi un semnal foarte ferm dat Rusiei;
  • Dacă Ucraina este înfrântă, se va crea o nouă ordine mondială, bazată mult mai mult pe forță brută decât pe domnia legii.
  • Din 1991, guvernul rus a adoptat „o strategie pe trei fronturi” pentru a submina statul moldovean. A ocupat Transnistria și a militarizat regiunea, a promovat atitudinile secesioniste din UTA Găgăuzia și a alimentat narațiunea falsă că Moldova nu se poate apropia de Occident decât dacă renunță la suveranitate și se unește cu România.
  • Mersul războiului din Ucraina va influența direct negocierile de aderare ale R. Moldova la Uniunea Europeană.

Interviu cu Paul Goble, expert american în istoria URSS și a spațiului post-sovietic
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:45 0:00

Europa Libera: Sunt aproape 2 ani de când Rusia a invadat Ucraina pe scară largă, pe 24 februarie 2022, iar în martie se împlinesc 10 ani de la anexarea abuzivă a peninsulei Crimeea. De ce i-a trebuit Occidentului atâția ani să reacționeze? S-ar putea spune că nu a vrut să vadă intențiile reale ale Moscovei?

Paul Goble: Probleme au început cu mult mai multi ani înainte. Occidentul a ignorat faptul că (Boris) Ielțin, așa-zisul mare democrat, era pe punctul să trimită trupe în Cecenia, în decembrie 1991. A ignorat cele două războaie brutale din Cecenia de la mijlocul anilor 90 și prima decadă a anilor 2000, nu a făcut mare lucru când Rusia a invadat Georgia în august 2008, iar în 2014, mult prea multi decidenți - în Occident - s-au auto-convins că (Vladimir) Putin avea dreptate și Crimeea aparținea de fapt Rusiei. Cam același argument acceptat de unele cercuri politice și în 1938, când Germania nazistă a ocupat regiunea Sudeților din Cehoslovacia.

Persistă mereu speranța - așa funcționează birocrațiile și politicienii - că ne putem uita spre viitor, ignorând trecutul. Dorința de a ignora ce au făcut rușii, în numele unei „mărețe resetări”, există și astăzi. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că în 2022, Occidentul a reacționat cu mult mai multă determinare decât mă așteptam la invazia rusă pe scară largă din Ucraina. Putea să reacționeze și mai hotărât.

Unii experți, printre care mă număr, pledam de mult timp ca Ucraina să fie admisă, ca măsură preventivă. Dacă era primită cel târziu în 2014, evenimentele din 2022 ar fi fost evitate.

Europa Liberă: Prin admitere preventivă, vă referiți la NATO, corect?

Paul Goble: Da, Ucraina trebuia să fie primită în NATO cum spuneam cel târziu în 2014, poate și mai devreme. Trebuia să le demonstrăm rușilor că noi (Occidentul) luăm în serios memorandumul de la Budapesta, că ne respectăm angajamentele, chiar dacă Rusia nu răspunde cu aceeași monedă.

Memorandumul de la Budapesta este tratatul internațional semnat la 5 decembrie 1994, de Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și Federația rusă prin care Kievul accepta să-și transfere tot arsenalul nuclear din era sovietică în Rusia, în schimbul unor garanții de securitate și a respectării granițelor sale recunoscute internațional în 1991.

Paul Goble: În 2022, m-a surprins faptul că majoritatea guvernelor occidentale au sprijinit ferm Ucraina. Sigur, se putea face și mai mult, pentru că războiul provocat de Rusia pune sub semnul întrebării actuala ordine mondială. Occidentul trebuie să accepte un adevăr simplu: este totuși mult mai ieftin să „lupți” războaiele altora, decât pe ale tale.

Dacă Ucraina este înfrântă, dacă Occidentul permite ca Ucraina să fie învinsă de regimul fascist de la Moscova, urmările vor fi și mai grave, pe lungă durată. Ordinea mondială, stabilită după 1945, va dispărea. Asta va duce, aproape sigur, la fragmentarea Alianței Nord-Atlantice. Se va crea o nouă ordine mondială, bazată însă mult mai mult pe forță brută, decât pe domnia legii.

Europa Liberă: Ați vorbit de hotărârea cu care Occidentul a sprijinit Ucraina, în 2022. Acum însă, republicanii din Congresul american blochează un ajutor militar de peste 60 de miliarde de dolari, propus de administrația democrată a lui Joe Biden. În UE, pe de altă parte, Budapesta a blocat în decembrie, cel puțin pentru moment, un ajutor financiar de 50 de miliarde pe patru ani, pentru Ucraina. Semne că după doi ani de război, Occidentul a obosit? Sau nu mai crede în șansele Ucrainei?

Paul Goble: Sunt foarte trist că în Statele Unite sunt politicieni influenți care de exemplu cred că America ar trebui să se retragă din NATO și să negocieze cu Moscova o „nouă Ialta”. Este revoltător, dar recunosc că ne-am pus singuri, cumva, cu spatele la perete.

Parte din mediile de informare, mulți din experții sau așa-zișii experți în probleme rusești, au alimentat așteptări nerealiste, și anume că ajutorul pe care l-am dat primăvara trecută va fi suficient să asigure victoria unei mari ofensive ucrainene. În loc să explice că războiul din Ucraina este un conflict de lungă durată.

Și când ucrainenii nu au reușit să-și recâștige toate teritoriile ocupate, au apărut semnale că Occidentul obosește, devine mai sceptic, se întreabă dacă merită să mai pună bani acolo unde a „pierdut” deja sume imense. Adică în cauza ucraineană.

Dacă elitele politice americane și mare parte din presă ar fi discutat mai cinstit și deschis, ar fi trebuit să spună că orice succes al armatei ucrainene în 2023 este numai începutul unei lungi lupte, nu sfârșitul.

Primele ajutoare acordate Ucrainei au fost în logica: noi dăm atât, Ucraina va „livra” asta. Tranzacțional și pe scurtă durată.

Adevărul este că războiul din Ucraina este un război lung, brutal, de atriție, iar victoria nu va veni repede. Lucru pe care trebuie să-l recunoaștem și să-l spunem onest. Occidentul trebuie să se angajeze să sprijine Ucraina „atâta timp cât este nevoie”, și aici vorbim de ani, nu de luni. Din păcate democrațiile, cum este cea americană, din care fac parte, nu prea au răbdare.

Caută soluții rapide și promit soluții rapide, ca unii politicieni care - încercând să obțină sprijinul popular - au argumentat că Occidentul trebuie să finanțeze marea ofensivă ucraineană, pentru că aceasta va aduce repede pacea. Știau că nu este adevărat. Nivelul așteptărilor în primăvara anului trecut era mult prea sus, iar acum, ce să vezi (!), după ce ofensiva nu a adus victoria promisă, nivelul pesimismului este adânc, mult prea adânc.

Acum ar fi momentul să primim Ucraina în NATO, ar trebui chiar să apară baze militare occidentale la est de Kiev, să le semnalăm clar rușilor că nu le tolerăm agresiunea.

Rusia trebuie lovită. Sancțiunile funcționează mai bine decât se crede, au impact. Potrivit Băncii Naționale a Finlandei - una din cele mai bine informate când vine vorba de economia rusă - sancțiunile occidentale au costat până acum Rusia cam 6% din PIB.

Dacă am impune sancțiuni și mai severe, am putea ajunge la 25%, ceea ce nu facem însă pentru că astfel de sancțiuni, vor lovi sever și interesele marilor cercuri de afaceri din Occident. În primul rând ale celor care gestionează acum averile imense furate de mafia lui Putin de la poporul rus și transferate în Occident. Se vorbește de peste un trilion de dolari, bani scoși din Rusia. Chiar dacă oamenii de afaceri occidentali nu administrează decât o zecime din această sumă, vorbim de foarte mulți bani. La care nu vor să renunțe.

A venit momentul să acceptăm că miza războiului din Ucraina, în care suntem și noi implicați, este mai mare decât confruntarea pe care Statele Unite au condus-o împotriva URSS între 1945 și 1991 (Războiul Rece).

Regimul sovietic, cu toate marile sale păcate, era: 1. rațional și 2. se gândea la viitor.

Acum, la Moscova, avem de a face cu un regim irațional, de factură fascistă, care vrea să se întoarcă la un trecut de tristă amintire, un trecut spre care vrea să forțeze și alte țări.

Europa Liberă: Și cum vedeți în acest context situația, mai ales de securitate, a R. Moldova, țară mică și neutră?

Paul Goble: Din 1991, guvernul rus a adoptat o strategie pe trei fronturi pentru a submina statul moldovean. A ocupat Transnistria și a militarizat regiunea, a promovat atitudinile secesioniste de UTA Găgăuzia, și a alimentat narațiunea falsă că Moldova nu se poate apropia de Occident decât dacă renunță la suveranitate și se unește cu România.

Există „leac” pentru toate aceste trei probleme, dar în primul rând trebuie să înțelegem că sunt conectate, ca vasele comunicante. Rusia acționează pe toate aceste trei paliere, dar la intensitate diferită, în funcție de conjunctură.

În al doilea rând este important ca NATO și țările din sud-estul Europei să asigure că Moldova rămâne o țară stabilă și independentă. Asta presupune bani, dar și o integrarea cât mai rapidă a Moldovei în structurile euro-atlantice.

De exemplu, dacă Moldova ar fi admisă rapid în UE, ar fi redusă dramatic și posibilitatea Rusiei de a submina țara, pe cele trei paliere de care vorbeam mai devreme. Să sperăm că asta este și viziunea la Bruxelles și Strasbourg.

Europa Liberă: Pentru moment, Moldova rămâne un stat neutru, nu se discută serios despre o eventuală apartenență la NATO. Pe de altă parte, alături de Ucraina, deschide anul acesta negocierile de aderare la UE. A ajuns în acest punct foarte repede, pe fundalul războiului din Ucraina. Credeți că va continua negocierile în tandem cu Ucraina și cum ar putea influența prelungirea la nesfârșit a războiului negocierile?

Paul Goble: Mersul războiului, ce se întâmplă în Ucraina va influența hotărâtor mersul negocierilor. Aici însă apare o problemă de principiu mult mai serioasă.

În anii 90 ai secolului trecut, Statele Unite au adoptat teoria, viziunea - pe care am criticat-o de la bun început - că apartenența la UE și NATO ar fi interșanjabile, că o țară intrată în UE, beneficiază cumva automat și de protecția NATO.

Din acest motiv, țările baltice au fost primite atât de târziu în NATO (nota redacției: abia în 2004, față de Cehia, Ungaria și Polonia în 1999).

În acest moment, regimul Putin este decis să schimbe ordinea europeană, motiv pentru care Ucraina și Moldova trebuie admise cât mai repede în structurile occidentale. Să nu uităm: procesul de admitere în UE este îndelungat și complicat, schimbările cerute sunt mult mai profunde decât cele cerute de intrarea în NATO.

Pe de altă parte, NATO este singura instituție care leagă Statele Unite, cu toată puterea militară de care dispune, de Europa.

În confruntarea cu regimul fascist de la Moscova, este critic ca țările din Europa de Est, între care Moldova și Ucraina, să dispună de resursele ambelor structuri occidentale (UE și NATO).

Cât privește negocierile în tandem: dacă situația de pe frontul ucrainean se deteriorează, s-ar putea ca unii la Bruxelles să vrea să accelereze admiterea Moldovei, ca un fel de pavăză de protecție. Dacă însă situația de pe front se îmbunătățește, atunci cred că negocierile de aderare cu Moldova si Ucraina vor merge în paralel.

  • 16x9 Image

    Ileana Giurchescu

    Un „dinozaur” al Europei Libere, am început să lucrez în redacția de limba română încă din 1987, la Munchen, Germania, unde mi-am descoperit și cultivat interesul pentru știri și politica internațională. Ca membră a echipei de la Radio Europa Liberă, am „făcut” revoluțiile din 1989, am scris despre căderea URSS și am relatat în direct, alături de Nestor Rateș, despre atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Rămân fascinată de istoria și moștenirea lăsată de Europa Liberă în arhiva audio.

XS
SM
MD
LG