Comisia Europeană nu s-a lăsat deturnată nici de războiul din Ucraina, „care nu merge foarte bine”, nici de noul conflict Israel-Hamas, nici de semnele de întrebare serioase privind continuarea sprijinului american pentru Kiev, și a recomandat „fără ezitare” deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina, Moldova și Bosnia-Herțegovina, iar „noi, experții din bula de la Bruxelles, nu ne îndoim” că recomandarea va fi acceptată de liderii celor 27 de state membre în UE.
Ce nu cuprinde încă recomandarea din 8 noiembrie, un tom de sute de pagini – remarcă economistul britanic Michael Emerson, de la Centrul pentru Studierea Politicilor Europene (CEPS) – este și o „îmbunătățire” a procesului de aderare, care să facă reformele cerute de la țările candidate mai atractive. Dar aceste schimbări vor veni cândva, după încheierea „ciclului electoral european” de anul viitor, spune Emerson, într-un interviu pentru Europa Liberă.
Michael Emerson este coautorul a două studii recente publicate de CEPS despre „Impactul probabil al admiterii Ucrainei asupra bugetului UE”, și despre adoptarea unui nou model al procesului de aderare, cel al „aderării treptate”, în cursul negocierilor.
- Ucraina și Moldova vor trece testul unei noi analize a Comisiei Europene, în martie 2024, înainte de deschiderea oficială a negocierilor de aderare.
- Există un consens larg între experții în politici europene că procesul negocierii celor 35 de capitole în vederea aderării la UE trebuie simplificat, dar fără concesii când vine vorba de principiile fundamentale.
- Țările membre nu vor să mai aibă surpriza unor „noi Ungarii”, a unor „noi Orbani” care utilizează „abuziv dreptul de veto”.
- Impactul admiterii Ucrainei asupra bugetului UE va fi mare, dar nu exagerat, în jur de 18 miliarde de euro pe an, începând cel devreme cu 2040.
Europa Liberă: Pe 8 noiembrie, Comisia Europeană a recomandat deschiderea negocierilor de aderare la UE cu Ucraina, R. Moldova și Bosnia-Herțegovina. Georgia, care este cu un pas în urmă, ar urma să primească statutul oficial de țară candidată. Cum apreciați decizia?
Michael Emerson: Este evident că, deși războiul din Ucraina nu merge chiar bine, deși a apărut „complicația” Hamas (războiul dintre Israel și gruparea Hamas, declarată drept organizație teroristă de SUA și UE - n.r.), deși sunt mari semne de întrebare acum, în Statele Unite, privind sprijinul pentru Ucraina, Comisia Europeană nu s-a lăsat deraiată și a făcut recomandarea clară să se deschidă negocierile de aderare cu Ucraina și Moldova. Acum, cum bine știți, propunerea trebuie discutată și ratificată la summit-ul Consiliului European din decembrie. În „bula noastră” din Bruxelles, suntem convinși că acest lucru se va întâmpla.
Europa Liberă: Este așadar o decizie politică. Credeți că liderii politici ai țărilor din UE vor propune ca negocierile să înceapă imediat sau - așa cum se sugerează în recomandarea Comisiei - în luna martie 2024, după o nouă evaluarea a progreselor făcute de țările aspirante?
Michael Emerson: Cum ați remarcat, este un „punct de control” în martie anul viitor, când Comisia Europeană va raporta despre cum au răspuns aceste două țări, și Georgia - în altă categorie - la câteva condiții care nu au fost încă îndeplinite pentru a deschide negocierile de aderare.
În cazul Moldovei și Ucrainei, sunt relativ puține și nu atât de dificil de îndeplinit. De aceea, cred că vor trece „testul”.
Așa că, la scurt timp după martie 2024, vor începe - să folosesc terminologia birocratică - primele conferințe interguvernamentale. Este formula în care au loc negocierile de aderare.
Europa Liberă: Și cum credeți că vor evolua aceste negocieri de aderare? Sunteți unul din autorii unui model prezentat de experții CEPS (Centrul pentru Studierea Politicilor Europene) care pledează pentru o „aderare treptată”, în sensul că țările candidate ar trebui să fie integrate treptat în diverse procese ale UE pe parcursul negocierilor, înainte de a încheia definitiv toate cele peste 30 de capitole de negocieri. Puteți explica mai în detaliu acest proces?
Michael Emerson: Recomandarea Comisiei Europene, un opus de sute de pagini, nu conține nicio referire directă la „admiterea treptată” sau la orice altă posibilă modificare sau îmbunătățire a procesului de aderare.
Din câte înțeleg, vorbind cu lume implicată în acest proces, Comisia a decis să nu „supraîncarce” politic această recomandare. Nu acum, când prioritatea este de a convinge Consiliul (European) să sprijine deschiderea negocierilor de aderare cu Moldova și Ucraina, dar și, la fel de important, să aprobe un ajutor suplimentar pentru Ucraina de 50 de miliarde de euro pentru următorii patru ani.
O cheltuială semnificativă pentru bugetul UE.
Așa că, înțeleg eu, Comisia Europeană nu respinge necesitatea de a îmbunătăți procesul de aderare, dar crede că nu este acum momentul să deschidă o dezbatere pe această temă. Discuția este amânată pentru cel devreme mijlocul anului viitor, după ce negocierile de aderare cu Ucraina și Moldova vor fi deschise oficial. Și după încheierea „sezonului electoral” în Uniunea Europeană.
Pentru Ucraina și Moldova, acest calendar este de înțeles, dar poate ușor dezamăgitor, pentru că ar vrea să vadă un semnal...
Europa Liberă: Ce semnal? În ce direcție?
Michael Emerson: Cred că ce și-ar dori - este modul cum interpretez eu diverse declarații, nu există vreun document scris - ar fi o schimbare la nivelul tehnic a modului cum se decide, în Consiliul European, când este deschis și închis un anumit capitol din cele 35 din cursul negocierilor de aderare.
În acest moment, acest lucru se decide prin votul unanim al celor 27 de state membre, și știm cât de complicat poate fi procedeul dacă ne amintim numai de poziția Bulgariei față de Macedonia, azi Macedonia de Nord.
Propunerea este, și se bucură de sprijinul vastei majorități a experților europeni, ca aceste decizii la nivel tehnic secundar să fie luate printr-o majoritate calificată, să se elimine dreptul de veto.
Ar fi o schimbare mult dorită de țările din Balcanii de Vest.
Europa Liberă: Cum ar profita direct Moldova și Ucraina de aceasta schimbare sau altele incluse în mecanismul unei „aderări treptate”?
Michael Emerson: Ar avea același avantaje ca țările din Balcanii de Vest, procesul este identic pentru toate țările candidate. Le-ar da posibilitatea să se bucure mult mai repede și direct de avantajele pe care le aduce implementarea reformelor cerute pentru alinierea la standardele UE. S-ar crea un mecanism transparent care să măsoare progresele și să le dea acces la mai multe fonduri și la participare directă în procesul decizional al UE, pe măsură ce fac reformele.
În ultima fază, cea dinaintea aderării oficiale, ar fi implicate în toate aspectele și structurile Uniunii Europene, ar fi ca un stat membru, cu două mari excepții: dreptul de veto și dreptul la o poziție de comisar. Aceste două exceptări temporare sunt gândite să aplaneze temerile unor state membre, care sprijină în principiu ideea extinderii, dar nu vor să mai riște să admită noi „Ungarii”, să riște noi alți „Orbani” să folosească dreptul de veto în mod abuziv.
Țările membre au nevoie și au dreptul că ceară garanții că funcționalitatea UE nu va fi subminată de noi democrații fragile, care pot arăta bine pe hârtie, dar pot deveni noi „Ungarii” - dacă pot folosi această analogie - după un timp.
Europa Liberă: Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat deja că s-ar putea opune, la summit-ul din decembrie, deschiderii de negocieri de aderare cu Ucraina, care nu ar fi făcut toate reformele așteptate de Budapesta, mai ales legate de dreptul minorităților. Ar putea această amenințare afecta și R. Moldova, care în acest moment merge „la pachet” cu Ucraina?
Michael Emerson: Până acum, când vine vorba de Ucraina, Orban nu a fost „un obstacol de netrecut”. A fost dificil, iar acum se bucură și de sprijinul noului premier al Slovaciei, Robert Fico. Sigur, teoretic, ar putea bloca deschiderea de negocieri (cu Ucraina și Moldova), dar ambii trebuie să-și facă un calcul politic. Costul unui astfel de veto nu va fi prea scump? Nu îi va costa orice credibilitate în UE? Mai ales când este vorba despre o extindere pe care o sprijină și care se bucură de sprijinul unei majorități largi în UE. Atât Ungaria, cât și Slovacia primesc mulți bani de la Bruxelles, în fiecare an.
Dacă ar bloca extinderea, ar fi un gest eclatant de disidență în cadrul UE, care o să le coste scump. De aceea, la Bruxelles, nimeni nu este surprins de tot felul de declarații disonante, cum ar fi Fico spunând că Slovacia nu va mai trimite ajutoare militare Ucrainei, dar nu se așteaptă blocarea unei decizii (privind deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina și Moldova).
Europa Liberă: Să vorbim despre impactul economic al admiterii noilor membri în Uniunea Europeană, începând desigur cu Ucraina. În primăvară, fermierii din așa-numitele „țări din prima linie”, Polonia, România, Bulgaria, Ungaria și Slovacia au protestat împotriva importurilor de cereale ucrainene, care le-ar fi provocat pierderi considerabile din cauza prețului de dumping. Ungaria, Polonia și Slovacia continuă, unilateral, să interzică aceste importuri. În noiembrie a urmat protestul transportatorilor polonezi, care iarăși protestează împotriva „concurenței neloiale” a firmelor de transport din Ucraina și din alte state estice. Credeți că aceste probleme se vor agrava, pe măsură ce noile țări candidate sunt integrate în piața UE?
Michael Emerson: Este un impact asupra bugetului UE, este un impact supra agriculturii, asupra transporturilor. Când vorbim de agricultură, problema cea mai serioasă, protestele conduse de Polonia au forțat Comisia Europeană să facă o evaluare obiectivă a „disfuncționalităților” provocate pe piață, ca să folosim un eufemism. Concluzia este foarte interesantă: Comisia a raportat țărilor membre că nu s-au înregistrat „disfuncționalități” importante. Mai mult, unele state membre, Italia fiind una din ele, aveau nevoie de importuri semnificative de cereale din Ucraina.
Pe termen lung, când războiul (din Ucraina) se încheie și Marea Neagră, portul Odesa, sunt din nou deschise pentru exporturile ucrainene, cerealele vor merge acolo unde este nevoie de ele, în restul lumii.
În general, Uniunea Europeană nu are nevoie să importe cereale, dar Egiptul, țările din Golful Persic, China și India au nevoie de aceste cereale. Așa că totul trebuie privit din această perspectivă.
Când vine vorba de efectele asupra bugetului UE, agricultura reprezintă cam o treime, deci o partea foarte mare. Recent am publicat un studiu foarte detailat despre impactul bugetar, cel care poate fi prevăzut, prognosticat, al admiterii Ucrainei în UE.
Dacă Ucraina ar fi astăzi un stat membru, și totul (în sistemul UE de subvenții si finanțare) ar rămâne cum este acum, ar costa în jur de 18 miliarde de euro pe an. Sunt mulți bani, dar nu așa de mult dacă ne gândim că deja Uniunea Europeană se pregătește să ofere Ucrainei un ajutor financiar de 50 de miliarde pe următorii patru ani. Deci, vorbim de 12 miliarde pe an, față de 18 miliarde cât am calculat noi că ar „costa” Ucraina ca stat membru. Dar cele 18 miliarde ar începe să fie plătite numai după 10 ani de la admiterea oficială a țării în UE.
De astăzi și până la admitere ar putea trece șase, șapte ani, plus zece ani de tranziție în plățile pentru agricultură, așa că cele 18 miliarde de care am vorbit nu ar trebui plătite decât undeva în 2040.
Mai este mult până atunci, și multe lucruri se pot schimba.
